Prelucrarea prin ștanțare este o metodă comună de prelucrare a metalelor care funcționează pe o varietate de materiale, inclusiv oțel carbon, oțel galvanizat, oțel inoxidabil, aluminiu și cupru. Aceste materiale au propriile caracteristici și avantaje în prelucrarea ștanțării.

În primul rând, oțelul carbon este un material de prelucrare a ștanțării utilizat în mod obișnuit, cu o bună procesabilitate și rezistență, fiind potrivit pentru fabricarea diverselor piese și componente structurale. Oțelul galvanizat are proprietăți anticorozive excelente și este potrivit pentru fabricarea produselor care necesită rezistență la coroziune, cum ar fi piesele auto și carcasele electrocasnicelor.

Oțelul inoxidabil are caracteristici de rezistență la coroziune, rezistență la temperaturi ridicate și aspect plăcut, fiind potrivit pentru fabricarea articolelor de bucătărie, a veselei, a decorațiunilor arhitecturale și a altor produse. Aluminiul este ușor, are o bună conductivitate termică și proprietăți bune de tratare a suprafeței și este potrivit pentru fabricarea pieselor aerospațiale, a pieselor auto și a carcasei produselor electronice.

Cuprul are o conductivitate electrică și termică bună și este potrivit pentru fabricarea de produse precum conectori electrici, fire și radiatoare. Prin urmare, în funcție de diferitele nevoi ale produsului și cerințe inginerești, pot fi selectate materiale adecvate pentru prelucrarea prin perforare, pentru a îndeplini cerințele de performanță și calitate ale produsului. În aplicațiile practice, selecția materialelor trebuie să ia în considerare în mod cuprinzător factori precum proprietățile mecanice ale materialului, rezistența la coroziune, performanța de prelucrare și costul, pentru a se asigura că produsul final are performanțe excelente și este economic.